Pana la o noua ediţie: Reacţionează! Exprimă-te prin fapte!

pe santierele patriei

se intampla si la noi…

pentru mai multe detalii: http://www.realitateatm.ro/

Ma gandesc ca daca i-as fi intrebat pe respectivii [i-as numi oameni, dar asta e o calitate din ce in ce mai rar intalnita] daca sunt de acord cu mizeria si jegul de pe strazi din romania sau doar din orasul lor, pot pune pariu ca ar fi fost destul de revoltati “in afara nu vezi asa ceva… acolo e civilizatie… acolo e curat… acolo e alta mentalitate” Dar cine sa schimbe lucrurile daca nu fiecare? De ce nu pui mana sa iti faci curat macar unde iti sar in ochi lucrurile? Da’ ce, e caruciorul meu? Ma plateste sa fac asta? Sa vina patronul sa faca daca vrea… sigur o sa se schimbe ceva asa…

Merg inainte! si chiar daca o sa fiu privit ciudat, chiar daca nu o sa par cool, cred ca pot schimba lumea. Macar cea din jurul meu.

Ma inclin!

ps. Am fost la mall, la Carrefour, la Cora… parcarile pline, lume cat sa n-ai unde scapa un ac, dar nu m-am intalnit cu Criza. Promit ca nu am vazut-o!

De ce sa vii aici? Pentru simplul motiv ca lunea dimineata te trezesti si vii la birou cu placere. Asta mi s-a spus si mie, asta spun si eu (mai ales ca eu am si experimentat deja asta). Celelalte nu le divulg, nu vreau sa stric elementul surpriza.

Cerinte: cel putin doi neuroni functionali care sa faca sinapsele in mod logic, fara scurtcircuite. Si sa nu uitam, in primul rand, om.

Fisa postului si detalii la cerere

I be back!

Şi ca să fiu eu primul care pune mana şi face ceva, am luat un condei (îmi place mai mult decat calculatorul) şi am completat formularul prin care redirecţionez 2% din impozitul care oricum l-am plătit la stat, către Habitat pentru Umanitate Cluj. E spimplu: www.habitatcluj.ro Acolo ai toate detaliile de care ai nevoie.

Trebuie să-mi recunosc subiectivismul fata de Habitat, doar lucrez aici!!! Tare aş fi recunoscător daca ai face redirecţionarea către Habitat, dar dacă ai altă organizaţie mai aproape de suflet… fă-o pentru ei. Ideea e să nu stai cu mâinile în buzunar, ci să te pui la treaba şi să faci o schimbare! Cu atât mai mult cu cât e vorba de luat bani de la stat…

Tocmai pentru ca nu voiam sa imi fac blog, dar am unele idei care devin prea mari sa-mi mai incapa in cap. Sa le scot in public si sa astept ca lumea sa dea cu pietre in ele (repet, in ele… in idei) sau sa le faca soclu. Sa le slefuim impreuna si sa mergem mai departe, sa le facem sa nu incapa nici pe blogul asta si sa le scoatem in lume. Sa le punem in practica.

Probabil mai sunt si altii care au cate ceva de spus, dar nu prea au chef sa-si faca un blog ca sa se exprime. Ma gandesc la o solutie, o rubrica, o coloana… ziceti-i cum vreti… un loc in care cei care vor, sa poata sa isi exprime liber ideile. Promit sa nu le tai, dar atata vreme cat apar sub numele meu, o sa imi iau libertatea de a le cenzura (limbajul si nu continutul). Well… my way or the highway!

De ce Loc de reactionat? De ce nu? Toata lumea vrea sa reactioneze. Eu de ce n-as reactiona? Prietenii imi spun ca sunt calm, ca nu ma stresez… asa ca mi-am facut loc de reactionat. Sper sa nu ramana virtual. Nu de alta da’ crapa serverul baietilor de la wordpress (mama ce rau is).

Mi-am ales si un fundal. Foarte frumos. Mie imi place. Cam asa suna descrierea: A calm, relaxing theme one-column theme with a customizable header. Si cum e vreme de criza, m-am gandit ca merge bine un loc in care poti sa te refugiezi, un loc calm. Ok… si ce are asta de-a face cu reactiunea? Ce are de-a face un refugiu virtual cu lumea reala? Pai ce vreti, sa scoatem toti pistoalele si sa tragem in primul pieton care trece regulamentar strada inaintea masinii noastre, doar pentru ca merge prea incet? Sau sa scoatem cutitele si sa ne macelarim doar pentru ca un biet sofer n-a mai gasit parcare decat pe locul nostru (da’ de ce-i al tau? ti l-a lasat taica-tu mostenire?).

Cred ca orice razboi poate fi castigat daca te pregatesti pentru el. Vreau sa cream o Rezistenta. Oare cat a contat Rezistenta in al II-lea Razboi Mondial? Nu vreau sa iesim in strada si sa dam cu rosii stricate si oua clocite. Vreau sa stam sa ne gandim planul, rolul fiecaruia. Oooo si ce bine e la caldurica… sa stai sa vorbesti, sa filozofezi pe marginea ceea ce se intampla dincolo, in lumea reala. Dar e mai greu sa pui planul in aplicare. Eh… cam acuma am ajuns la esenta: sa vedem ce se intampla, sa planuim ce avem de facut si sa trecem la actiune. Nu m-am gandit la un slogan. Si nici nu stiu daca o sa ma gandesc… dar primesc propuneri. Le supun la vot si vad ce iese.

Ma opresc ca tre sa ajung la ziua Emmei (hei Emma, blogul meu s-a nascut in aceeasi zi cu tine) si mai am cate ceva de terminat la lucru.

La multi ani, Emma!